Traducere de Octavian Cocoş
Aşa cum soarele îmbracă pământul în culori noi, la fel şi Laura îi umple spiritul cu noi gânduri şi sentimente; însă el consideră că acest lucru nu-i aduce niciun beneficiu.
Când astrul ce-ore ştie să măsoare
spre Taur drumul iarăşi îl străbate,
din coarnele atât de înfocate
virtuţi se scurg şi lumii-i dau culoare;
şi nu doar unde vezi până în zare
că ţărmuri şi coline-s înflorate,
ci şi-n pământ umori sunt fecundate
unde mereu e beznă şi răcoare,
iar roade de tot felul se adună:
la fel şi ea, printre femei un soare,
ce-n mine raza ochilor coboară
naşte-un cuvânt, un gând, o faptă bună;
dar orice-ar face, mie tot îmi pare
că nu e niciodată primăvară.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.